De ce ma lasi sa sufar!

De ce sufar? Ce trebuie sa fac sa nu mai ajung in situatia asta? Sunt multe intrebari la care nu gasim raspunsuri.

De multe ori renuntam sa le mai cautam, suferinta , a provocat multa durere si ne transforma, ne schimba viata din temelii. Stim cu totii ca provoaca durere dar asta nu este suficient, nu ne ajuta in demersul nostru de a ne proteja.

 Auzim ca este normal sa suferi daca iubesti, este normal sa suferi daca din viata ta dispare cineva drag tie si motivele pot continua pentru ca fiecare are o experienta in sensul asta.

Daca acceptam ideea ca suferinta este reala, ca se poate intampla ca si noi sa suferim, avem sanse foarte mari sa limitam urmarile suferintei.

 Acceptand suferinta din noi, putem face ceva sa o domolim, sa ne vindecam de ea. 

Cel mai adesea intalnim persoane care o ignora, vorbesc despre iubire, fericire si pace fara sa se implice activ in aceste experiente.

 Aceasta tendinta de a ignora suferinta, este doar o actiune de sabotaj propriu prin care incerci sa te indepartezi fara sa ai rezultatele dorite.

 Nu este suficient doar sa vorbesti despre lucrurile pe care le doresti, este nevoie de mai mult; de actiune, implicare, de o atitudine reflexiva… etc.

Atunci cand adoptam o atitudine reflexiva si nu ne avantam direct in actiune ne dam voie si avem mai mult timp sa descoperim noi perspective, idei, ganduri care se vor cristaliza in mai multa intelegere.

Suntem obisnuiti, ca atentia noastra sa fie directionata mai mult spre exterior cu o atentie sporita la ce este in jurul nostru. O astfel de atitudine ne indeparteaza de partea interioara si ar trebui sa ne dorim in acest sens o colaborare si un echilibru in ambele zone. In cautarea noastra nu trebuie sa ne indreptam atentia doar spre o anumita zona, este nevoie sa cautam un echilibru intre ele. Cand reusim sa ne apropiem mai mult de aceasta zona de echilibru, reusim practic sa ne apropiem de noi, de ceea ce suntem in momentul respectiv.

Trebuie sa invatam sa ne directionam constiinta si spre interiorul nostru, sa ne concentram asupra prezentului. Este nevoie sa incercam pe cat posibil sa fim constienti de ceea ce este in “aici si acum” si sa evitam obisnuinta de a ne concentra pe ….ce trebuie facut.

 Suntem dominati de tiparele noastre obisnuite de reactie si in mod inconstient luam decizii pe baza acestora.

Repetam trecutul la nesfarsit fara sa fim constienti de optiunile noi care ne sunt disponibile de perspectivele si solutiile care ne vin din ”camp”.

Cei care aleg sa fuga si evita sa trateze suferinta o fac din foarte multe motive, insa cel mai intalnit este acela ca nu inteleg mecanismele interne care o genereaza in anumite momente.  

Sa ignori suferinta cu gandul ca timpul o vindeca nu te ajuta, pentru ca nu dispare.

Sunt cateva solutii sa diminuezi efectul suferintei asupra ta, un demers foarte bun in sensul acesta este implicarea ta in zona de constientizare.

 Este un proces util cu efect de scurta durata, daca nu este insotit de alte demersuri si de o implicare activa.

Daca facem referire la timp si cat anume suferim, pot spune din experienta mea si nu doar a mea, ca nu exista o perioada de timp specifica si ca totul depinde de propria personalitate si mai ales de natura pierderii suferite.

O parte din noi ne adaptam mai repede la noua situatie si avem nevoie doar de cateva saptamani sau luni pentru a ne reveni, in timp ce alte persoane au nevoie de mai mult timp, mai ales cand viata lor a suferit o schimbare majora sau cand pierderea a fost traumatica si neasteptata.

Cel mai tragic in toata situatia asta consider ca este sabotajul propriu prin care reusim sa dozam suferinta noastra: nici prea mult ca sa se “moara”, dar nici prea putin “cat sa fie in viata”.

Putem sa vorbim despre o inconstienta nedetectabila care ne guverneaza, ne ghideaza spre astfel de comportamente.

Nu putem cunoaste nivelul de suferinta dintr-un om, dar putem sa spunem ca este atat de mare cat poate el duce. Duce atata suferinta cat poate sa evite prin distractii, mancare, dulciuri , droguri, spiritualitate…etc.

Sunt motive numeroase sa credem ca in astfel de momente cand suferinta pune stapanire pe noi avem nevoie de indrumarea unui specialist cu ajutorul caruia o sa reusim sa ne recunoastem mecanismele defensive, sa luam masurile potrivite si sa incepem calatoria spre transformare.

Terapia inseamna in primul rand o modalitate de a gasi raspunsuri la intrebari cu sens, a purta un dialog curajos si a primi deschis un feedback constructiv orientat spre viitor.

Publicat de freemindtherapy

Beat your scores, go farther than where you stopped before!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: